Nu vi se pare că e un aer greu peste tot, în ciuda primăverii? Aerul ăsta, cu mare potențial inflamabil, pare a fi începutul unor nemulțumiri sociale, cauzate de mersul (ne)firesc al stării de fapt din patrie. Nu știu cum îl simțiți în companii și mi-ar plăcea să aflu și de la voi, dar, din ce am văzut și am auzit, lucrurile nu stau deloc bine. E o scrisoare lungă, pentru că evoluțiile din ultimele zile mă fac să fiu cam pesimist, deși de fel sunt optimist.

Probabil ați văzut dezastrele din ultimele zile (justiție, educație, pierderi financiare din banii PNRR pentru că nu reușim să clarificăm odată regimul pensiilor speciale și alte jaloane neîndeplinite, criza din asigurări) care mă fac să cred că ne ducem în direcția greșită.

În aceste condiții, nu e de mirare că orice scânteie e de ajuns să arunce în aer fragila (in)stabilitate.

Pe acest fond, de cealaltă parte, companiile trebuie să fie alerte și vigilente, pentru a contracara imediat efectele oricăror turbulențe, stârnite de contextul internațional, dar mai ales de cel local. Pentru că măsurile adoptate de guvernanți până în prezent nu sunt altceva decât simple pansamente aplicate unor răni supurânde și pentru că nu pot, nu vor sau nu se pricep, nu trec la raclajele necesare pentru vindecarea țesuturilor bolnave.

În tot acest peisaj sumbru, dar spoit să pară că e vesel, apariția unui episod precum reînvierea infamei ordonanțe 13 este o altă dramă, iar un al doilea episod, cu efecte la fel de dezastruoase, este posibila pierdere a fondurilor din PNRR, după cum arată Spotmedia.ro.

Potrivit unor documente consultate de publicație, „autoritățile de la București își asumă ca pierdere o sumă importantă de bani pe care ar fi trebuit să-i primească prin PNRR. Documentele vorbesc de jaloanele neîndeplinite, însă într-o primă reacție din partea unui membru al Guvernului ni se spune că de fapt ajustarea în minus este necesară având în vedere «performanțele economice peste așteptări pe care România le-a avut post pandemie».” Pierderile? 2,8 miliarde de euro.

PNRR a fost gândit ca un program al reformelor structurale, menit să schimbe țara. Doar că, la fel ca întotdeauna, socoteala din târg nu se potrivește cu cea de la Bruxelles, pentru că, nu-i așa, știm noi mai bine cum stă treaba cu reformele astea.

De ce să modernizăm sistemul sanitar care e praf? Sau educația, justiția, protecția socială? De ce să modernizăm infrastructura feroviară (cele 3 accidente recente sunt, probabil, doar vârful aisbergului) sau cea maritimă? De ce să finalizăm transformarea digitală a tuturor autorităților publice, care să ne facă viața mai ușoară? De ce să pregătim funcționari competenți? De ce să construim instituții puternice, independente politic, care să își facă treaba pentru care au fost create? Lasă, mai bine cârpim pe ici, pe colo, fără să reparăm părțile esențiale, ne mai înțelegem, o dregem în felul nostru.

Doar că acest etern „merge și așa” românesc nu corespunde realității. Un stat puternic și prosper este nevoit să facă cu adevărat reformele necesare funcționării sale, să investească și să cheltuiască fondurile publice cu cap, să modernizeze instituțiile, să aibă voința politică, curajul și determinarea să pregătească generații de funcționari competenți, să aibă capacitatea să adopte măsuri nepopulare sau nepopuliste, dar absolut vitale pentru dezvoltare, să creioneze legi clare și stabile. Și câte și câte mai câte.

Peste toate, adăugați evoluțiile inteligenței artificiale, care se petrec într-un ritm fără precedent. Dar pe noi nu ne sperie o nimica toată, cum e AI-ul ăsta, facem noi o manevră cum am făcut cu ION. Lăsați-ne, dom'le, că avem altele pe cap, mai lucrative (pentru guvernanți) sau mai păguboase (pentru România)!

Contextul în care ne mișcăm? După cum notează Consiliul de Administrație al BNR, „războiul din Ucraina și sancțiunile asociate continuă să genereze incertitudini semnificative și să inducă riscuri la adresa perspectivei activității economice, implicit a evoluției pe termen mediu a inflației, în principal prin efectele exercitate asupra încrederii populației și investitorilor, precum și asupra veniturilor acestora, dar și prin afectarea economiilor principalilor parteneri comerciali și a percepției de risc asupra economiilor din regiune, cu impact asupra costurilor de finanțare.”

BNR mai notează că absorbția fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiționată de îndeplinirea unor ținte și jaloane stricte în implementarea proiectelor.

„Ea (n.r. - absorbția fondurilor) este însă esențială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice, dar și pentru contrabalansarea, cel puțin parțială, a impactului contracționist al șocurilor pe partea ofertei, amplificate de războiul din Ucraina și de înăsprirea condițiilor economice și financiare pe plan internațional.”

Cu alte cuvinte, ce zice BNR și ce fac guvernanții! În loc să absoarbă banii, îi pierd. Atât au implementat proiectele și îndeplinit reformele de le-au crăpat...de tot.

Ce mă înfurie cu adevărat este că, dacă pierdem acești bani, cine trage? Cine rămâne fără fonduri și cu ulcelele sparte? Și cine răspunde? Prinde orbul, scoate-i ochii!

Ceva e tot mai putred pe Dâmbovița, iar lucrurile par că se împut și mai tare.

PS: Ca să îndulcesc lucrurile și să vă fac să vedeți și alte perspective, vă las cu articolele de la conferința Digital Banking Scorecard 2023, de săptămâna trecută, când am lansat raportul despre progresul digital banking. Ele sunt: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici.


Editorialul a apărut în secțiunea „Nota redacției” din newsletterul Future Banking de vineri, 31 martie 2023. Puteți să vă abonați la newsletter din meniul principal.

Credit foto: Ovidiu Udrescu